Se împlinesc 21 de ani de când o mână de tineri curajoşi au făcut o gaură în steag.
Unii dintre ei au plătit cu viaţa îndrăzneala de a spune NU lui Ceauşescu, NU comunismului.
Au murit degeaba.
Teoretic, comunismul s-a dus.
Practic s-a spoit în capitalism. Original, sălbatic, cu legitimaţii de NATO şi UE.Dar cu Mecanism de Verificare şi Control pe Justiţie, fără Schengen, pare-se, fără zonă euro.
Europa pare a se fi trezit.
Să nu ne furăm căciula.
Nomenclatura comunistă, prima, a doua, a noua, securiştii care i-au apărat, torţionarii care ne-au terorizat şi torturat, au rămas aici.
Ne conduc de atunci până azi, ei, fiii şi fiicele lor, ginerii şi nurorile lor, nepoţii şi nepoatele lor.Aproape fără excepţie.
Aleşi sau numiţi, acoperiţi sau descoperiţi.
Sunt peste tot. Câtă frunză, câtă iarbă.
În Parlament, în guverne, în ministere, în justiţie, în instituţiile de forţă ale statului, în multinaţionale, în regii autonome, în bănci, în mass-media, în ONG-uri, în societatea civilă, în facultăţi, în biserici, în ambasade, în holding-uri, consorţii şi firme offshore, unde pe unde nici cu mintea nu gândeşti.
Şi ce se naşte din pisică, şoareci mănâncă.
Pentru ei, autorii şi profitorii loviturii de stat, viermi am fost, viermi am rămas…
Pentru eroii care şi-au dat viaţa, crezând în Revoluţie, laşi am fost, laşi am rămas…
Iată de ce era necesară Proclamaţia de la Timişoara.
Iată de ce aveam nevoie de lustraţie ca de aer.
Iată de ce nu ne mai mirăm că ucigaşii de la revoluţie şi mineriade, comanditari sau executanţi, sunt liberi şi ferice, în fruntea bucatelor.
Iată de ce marii hoţi care au transferat averea României în buzunarele lor sunt la fel de liberi şi foarte ferice, la butoanele economiei româneşti.
Cinste şi onoare eroilor Revoluţiei!
Ruşine tuturor celor care i-au uitat şi trădat!
Revoluţia a fost doar a câtorva mii de oameni, care au crezut în ea.
Majoritatea covârşitoare a românilor n-a făcut mai nimic pentru ca jertfa eroilor să nu fie inutilă.
De 20 de ani, legitimează prin vot călăii şi urmaşii urmaşilor lor.
Mai nou, majoritatea aproape covârşitoare a românilor regretă comunismul.
Uită şi sfidează tot ce au trăit.
Şi, mai ales, sfidează sângele vărsat la revoluţie.
Îşi plâng românii eroii? Nu.
Îi comemorează, le sunt recunoscători? Nu.
Acum, când s-a ajuns la fund de sac, nimeni nu vrea reforma sistemului corupt şi ticăloşit.Sistemul spoit cameleonic rezistă eroic.
Doar Băsescu şi Boc sunt vinovaţi. Eventual şi Elena Udrea.Ei, oamenii sistemului, sunt îngeri.
Se regrupează, cete, cete, pentru a apăra ce au agonisit.Indiferent de partid, sub cupola banului.
Nu vor să plătească nimic.Nu vor la puşcărie.
Nu vor să ia mâna de pe butoane.Vor bani europeni.
Vor muncă românească.
Vor viermi disciplinaţi.Apţi de muncă, presaţi de grija zilei de mâine.
Orice hoţie ordinară a nomenclaturii, a pseudo-elitelor emanate în decembrie 1989, e “politică”.Doar fraierii şi viermii pot fi pedepsiţi oricând, la iute-iute, şi dacă nu sunt de vină.
Ei, şmecherii neamului, nu.
Lor li se cuvine.
Ei au voie, cu de la sistem putere.
La ei “nu se pune”.
Restul e tăcere!
Postat in Barda politică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu