Ciudãţenie ajunsã la putere între cele douã rãzboaie mondiale, recomandatã şi de Pãstorel şi de Casa Capşa – pe vremea când în Europa, ca şi azi, „Caviar d’aubergine“ înseamnã doar salatã de vinete şi nimic mai mult.
• 100 g vinete • 100 g icre negre tescuite
• 50 g untdelemn mãsline • 1 linguriþã zeamã de lãmâie
• Se alege o vânãtã micã, bine coaptã, se pune pe plitã
• Odatã pãtrunsã, se curãţã de pieliţã şi de seminţe – trebuie sã rãmânã 4-5 linguri de substanţã albã care se toacã mãrunt
• Se amestecã cu icrele, se toarnã uleiul, puþin câte puţin, şi zeama de lãmâie.
• Se dã la rece
• Se oferã cu pâine prãjitã de secarã şi cu un pãhãrel de afinatã tare, fãcutã acum un an, din afine de munte, rom alb şi 300 ml miere la 1 litru alcool. Dar nu aş ignora deloc o şampanie cât de seacã – Brut de Brut – de Panciu sau de Blaj, de Iaşi sau de Silvania (şi, sã ştiţi, fãrã prejudecãţi, cã şi Zarea face o şampanie excelentã!). E drept, bãutura superspumoasã simbolizeazã sãrbãtoarea, unicitatea, şi se bea homeopatic, dar tot ea deschide, vaporos şi bogat, celor care se pricep, multe drumuri minunate. Aperativ ignorat în România, spumosul sec şi senin binemeritã lângã lucruri rafinate ca vinetele cu icre negre sau ficãţeii de pui în unt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu